- coloánã
- s. f., g.-d. art. coloánei; pl. coloáne
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
coloánã
Look at other dictionaries:
coloană — COLOÁNĂ, coloane, s.f. 1. Stâlp cilindric de marmură, piatră, lemn etc., destinat să susţină o parte dintr un edificiu sau să l înfrumuseţeze. ♦ (anat.) Coloană vertebrală = totalitatea vertebrelor reunite cap la cap, formând axul de susţinere a… … Dicționar Român
încolona — ÎNCOLONÁ, încolonez, vb. I. refl. (Despre un grup de oameni, de vehicule) A se aşeza în coloană, a forma o coloană (de marş); (despre o persoană, un vehicul) a se încadra, într o coloană. ♦ tranz. A aşeza, a dispune în coloană. – În + coloană.… … Dicționar Român
columelă — COLUMÉLĂ, columele, s.f. 1. Axă a cochiliei melcilor. 2. (Rar) Coloană funerară mică. – Din fr. columelle. Trimis de hai, 07.07.2004. Sursa: DEX 98 columélă s. f., g. d. art. columélei; pl. columéle Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
rostral — ROSTRÁL, Ă, rostrali, e, adj. (Despre elemente de arhitectură sau despre obiecte de artă) Care are forma unei nave antice sau care este decorat cu sculpturi reprezentând prore de corăbii. ♢ Coloană rostrală = coloană ornată cu prore sculptate în… … Dicționar Român
trombă — TRÓMBĂ, trombe, s.f. 1. Coloană înaltă de apă de formă conică, ridicată de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu mare iuţeală în jurul ei însăşi. ♦ Vânt în formă de vârtej cu axă verticală sau puţin înclinată şi cu o mare viteză; p … Dicționar Român
vertebrat — VERTEBRÁT, Ă, vertebraţi, te, adj., s.n. 1. adj. (Despre animale) Care are vertebre şi schelet osos (sau cartilaginos) intern. 2. s.n. (La pl.) Încrengătură de animale cu corpul diferenţiat în cap, trunchi şi coadă, cu schelet osos sau… … Dicționar Român
hatorică — HATÓRICĂ, hatorice, adj.f. (În sintagma) Coloană hatorică = coloană, în arhitectura veche egipteană, având capitelul decorat cu patru capete, aparţinând zeiţei Hathor. – Din fr. hathorique. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 hatórică adj … Dicționar Român
autocoloană — AUTOCOLOÁNĂ, autocoloane, s.f. (Rar) Coloană de automobile. [pr.: a u ] – Auto2 + coloană. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 autocoloánă s. f. (sil. a u) → coloană Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
colonetă — COLONÉTĂ, colonete, s.f. (Inv.) Diminutiv al lui coloană (1); coloană mică şi subţire, folosită mai ales în construcţia galeriilor, a porticurilor etc. – Din fr. colonnette. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 colonétă s. f., pl.… … Dicționar Român
convoi — CONVÓI, convoaie, s.n. Grup, şir de vehicule (care transportă materiale, trupe etc.) ♦ Mulţime (încolonată) care merge în aceeaşi direcţie (şi cu acelaşi scop); coloană; spec. cortegiu. [pl. şi: convoiuri] – Din fr. convoi. cf. rus. k o n v o i,… … Dicționar Român
